Primii 6 ani din viata fiului meu a fost doar o lupta impotriva unui uragan! Acasa a functionat un pic mai bine dar nu cu mult. Am observat devreme cand a fost mic ca ceva nu este in regula cu el (de la varsta de 1 an)dar,atunci nu stiam ce este cu el.Nu aveam nici o informatie la indemana.
De exemplu:
La varsta de 2 ani majoritatea copiilor au inceput sa vorbeasca ,sa faca propozitii dar el nu putea sa spuna doar cca.20 de cuvinte si numai pe suedeza nu si romaneste.Nu facea propozitii,mai mult ma prindea de deget si ma ducea la :apa,paine sau la dulap.
Nu accepta sa -i spui nu ,atunci facea circ urla ,arunca lucruri pe jos si asa o tinea 3 ore.Deoarece eu a trebuit sa studiez ,sa invat limba am fost nevoita sa-l inscriu la cresa-gradinita aici se numeste dagis.
A inceput sa vorbeasca la 3.5 ani (suedeza). Datorita problemei pe care o are referitor la concentrare nu a putut sa invete ambele limbi deodata si atunci, noi ne-am concentrat doar pe limba suedeza. Bineinteles ca educatoarele au tot spus ca eu acasa trebuie sa continuu sa vorbesc cu el romaneste ca numai asa poate sa inteleaga mai bine limba suedeza,si la gradinita ele vor vorbi cu el doar pe suedeza dar din pacate nu a functionat.
Toate simtomele care s-au aratat eu le-am notat intr-un caiet si cand am cumparat primul compiuter am inceput sa caut informatii pe internet.
Incet au trecut anii ,problemele au continuat,s-au inmultit educatoarele de la gradinita au inceput si ele sa observe ca ceva nu este in regula cu el,si m-au trimis la vardcentral (dispensar) ca sa i se faca un control si in cazul in care ei considera ca este nevoie , s-mi faca o trimitere la psiholog.
Ei..dar nu a mers asa usor. Pana ce copilul meu nu a implinit 5 ani eu am tot plins,am tot batut pe la usile dispensarului dar nimeni nu m-a putut ajuta pt ca ei trebuie sa observe comportamentul copilului si dupa aceea sa ajute.
Am avut noroc ca la un moment dat a venit un alt rector (director) la gradinita la care era copilul si ea a inceput sa-mi dea sfaturi si datorita ei au inceput sa m-i se deschida toate "usile",deoarece ea a stiut multe despre probleme de autism. Si ea avea un copil cu aceste probleme.
Cind copilul meu avea 1,5 ani ,daca-i schimbamfata de perna sau plapuma,chiar si perdelele in camera lui,sau doamne fereste aranjam camera altfel decat el era obisnuit sa vada,facea un circ monstru,urla,tipa ,si eu habar nu aveam de ce face asta.
Bineinteles ca tot comportamentul acesta a facut nemultumiri si mult stress in jur atit acasa cat si la gradinita.In perioada aceea eu am fost nevoita sa studiez asa ca nu ne-a fost deloc usor.
Cind el a implinit 5 ani am ajuns cu el la psiholog la clinica pentru copii.Ei ,de acolo a inceput schimbarea in viata lui si a noastra dar foarte incet!Incet,incet dupa 1 an au inceput sa apara rezultate mici la inceput nesemnicative dar acum el este cu totul alt copil in comparatie cum a fost acum 3 ani.
De exemplu:
Nu mai este chiar asa de hiperactiv,acasa in orice caz.La scoala insa are probleme mari (el nu are probleme cu inteligenta) el are probleme cu concentrarea,nu sta locului,se concentreaza doar daca are un interes special(de ex. desenatul) si doar 15-20 minute sau8 daca are un pian in jurul lui. Imposibilitatea de a si controla impulsurile este de asemenea o mare problema la el (daca este sau se simte amenintat dintr-o data loveste).
Acuma la cererea mea scoala a inceput sa-l invete sa citeasca miscarile corporale a celor din jur si sa incerce sa-si controleze impulsurile metoda se numeste ART.Aceasta metoda se foloseste cu succes la copii autisti in USA si incet incet da rezultate si la el.
In cazul nostru a dat rezultat faptul ca am ajuns cu el de mic la psiholog si au inceput sa-lexamineze pentru ca, asa sa-u luat masuri multiple pentru ca el sa fie ajutat si sa ne ajute si pe noi inplicandus e mai bine in viata noastra. Socialul ne-a trimis o persoana care a functionat ca un fel de pedagog care sa urmareasca reactiile copilului in diferite ipostaze si impreuna cu mine sa gaseasca o posibilitate de a rezolva problema. Cam acelasi rol ca o Nany.Ea a trebuit sa dea raport la psihologi si psihologii ne au dat sfaturi cum sa facem.Unele au functionat altele nu. Simtomele de baza continua ,si vor fi toata viata lui, dar multe se pot ameliora si unele pot sa si dispara cu anii ,dar pentru asta trebuie mers in timp si cerut ajutor.
