drumul pana azi

M-am decis sa scriu si pe romaneste in acest blog pentru ca, sunt multe intimplari din viata mea, pe care le pot descrie mai bine pe romaneste in primul rind referitor la problema copilului meu cel mic.
Cam de la varsta de un an am observat ca ceva nu e in regula cu el...bine...noi am trecut prin grele ancercari aici.
chiar in acea perioada de inceput am avut multe neintelegeri cu sotul meu care de multe ori au culminat cu certuri si chiar,lovituri (din partea lui bineinteles) ,la toate aceste certuri au fost de fata copii mei (atunci locuiam intr-o locuinta cu o camera si bucatarie ) deci, ei nu aveau unde sa mearga in afara de camera mare.Cel mic avea doar cateva luni.Mai tarziu dupa disparitia sotului meu din viata noastra, au inceput sa apara probleme cu copilul dar, atunci nu am stiut ce sa fac ,unde sa merg sa cer ajutor pentru el.
Dupa un timp a inceput sa mearga la dagis(gradinita) de aici si apoi, au inceput problemele cu el.La varsta de 2 ani, inca nu putea sa spuna mai mult de 20 cuvinte.Am mers cu el la logoped si mi s-a spus ca are ECOLALI cea ce este o forma de AUTISM.
Copilul meu a inceput sa vorbeasca, la 3,5 ani.Pentru el a fost greu, pentru ca datorita problemei cu care este nascut, nu a putut sa se concentreze ,mai ales ca acasa vorbeam numai romaneste, si la gradinita vorbeau cu el doar pe suedeza.Inafara de problema cu vorbirea, au inceput sa apara conflictele de la gradinita.De fiecare data, cind se simtea amenintat de o situatie, sau de vre-un camarat de la gradinita ,lovea,zgaria si nu conta cine era linga el ,toti primeau bataie.Din cauza acestor conflicte am fost nevoita sa-l mut de la 2 gradinite.
 Incepand de atunci am avut o relatie apropiata cu unul din rectorii de la gradinite care ,(am aflat mai tarziu) avea un copil cu aceasi probleme(simptome).Maria m-a ajutat cu multe mai ales datorita pozitiei pe care o are. Inainte am fost cu copilul la Vardcentral (la dispensar) asistenta mi-a spus ca eu trebuie sa sun la psiholog si pe urma sa cer un control neuro-psihiatric ca ei sa puna dagnos.Ei.....asta nu a mers asa de usor,au trebuit sa treaca ceva ani ca eu sa pot avea un diagnostic cu privire la problema pe care o are copilul. Cel mai mult pot sa-i multumesc lui Maria care m-a ajutat sa pot lua legatura cu BUP(clinica de psihologie a copilului) unde i s-a inceput controlul  neuro -psihiatric.Au trebuit sa treaca asa de multi ani pentru ca a inceput sa vorbeasca tarziu,iar psihologul cu care am vorbit prima data cind el avea doar 4 ani ,a sustinut ca el trebuie sa amplineasca cel putin 5 ani si ,abea dupa aceea se poate incepe controlul. Asa ca totul a inceput de fapt cind el a incveput scoala (el a inceput mai devreme decat altii )pentru ca avea probleme de interactionare cu alti copii .practic nu putea sa-si gaseasca prieteni,nu stia cum sa faca asta si nu se juca decat cu bebelusi si pentru aceasta problema , Maria care a fost rectora la gradinita unde era el ,l-a inscris la Förskola(este anul pregatitor de scoala)dar datorita faptului ca el defapt este un copil foarte inteligent a invatat f . repede literele si cifrele ba chiar a putut sa citeasca cuvinte scurte,asta la varsta de 5 ani! Asa ca la 6 ani a inceput scoala si sigur....problemele mari! Deci rectorul de la scoala a cerut un control al copilului la BUP si a descris problemele cu care se confrunta copilul la scoala si simptomele lui.
De aici a incepåut controlul amanuntit.
Acum cind el este in clasa a 2-a, sintem aproape de sfarsitul controlului. Raspunsul (diagnosticul) i-l voi primi in data de 18 ianuarie!